Trup si suflet
Clipa asta ce-o astept de mult
Are tot ce s-ar putea mai crunt
Vãd acum cã-s doar povara ce vã sunt ...

Vãd mai limpede cã-i prea târziu
Si cã nici n-am încercat sã fiu
Altcumva decât acelasi mã stiu ...
Ce vicleanã mi-a fost inima
Si necrutãtoare patima
Nu sa pus ceva sã tinã-n calea mea ...

Jarul care nu se lasã stins
Ce mereu ma chinuit încins
Arde pânã ce-i cu mine-odatã-nvins...

Pe fruntea mea râu, siroaie sudoarea
Si ruptã de tremur îmi e rãsuflarea
E trupul meu viu, între vii mai vrând sã stea...
De mine ceva ca strãin mã îndeamnã
Sã-i vin ajutor si-nteleg ce înseamnã
E sufletul prea suferind sã mai poatã-n dura ...